Argumentul curatorilor FNT
Echipa curatorială a FNT 2023 (Mihaela Michailov, Oana Cristea Grigorescu şi Călin Ciobotari), în urma vizionării a peste 150 de spectacole cu premieră în anul teatral 2022-2023, în teatre de stat şi teatre independente, a optat pentru o serie de producţii pe care le-a considerat relevante pentru tema din acest an: FNT, laboratoarele sensibilului.
Principiile generale care ne-au ghidat alegerile sunt:
* calitatea de cercetare artistică a spectacolului, manifestă cel puţin la unul dintre nivelurile următoare: temă/ dramaturgie; construcţie regizoral-scenografică a unor realităţi scenice provocatoare şi a unor limbaje artistice neconvenţionale; explorare în interiorul rolului. Am căutat în artişti şi artiste reflexe ale unor „cercetători” dispuşi să accepte că arta nu e un dat, ci o constantă devenire, nu o certitudine, ci o continuă probare.
* atmosfera de laborator teatral recognoscibilă, într-o formă sau alta, în produsul scenic finit, cu tot ceea ce această atmosferă presupune: experiment, risc, ipoteză, îndoială, voinţă de inovare etc.
* potenţialul de creştere a unor echipe teatrale. Am căutat să încurajăm tendinţele ascendente ale unor trupe şi să subliniem etapele de certă evoluţie pe care le traversează.
* reprezentativitatea. Deşi nu întotdeauna criteriile valorice se suprapun peste cele de reprezentare geografică, un Festival Naţional solicită şi o atenţie specială asupra unor dinamici teatrale diferite la nivel regional. Mai mult sau mai puţin explicit, opţiunile noastre au ţinut cont şi de acest aspect.
* componenta etică. Am fost sensibili la creaţiile în care esteticul a avut parte de un fundal etic, la fel cum am evitat zonele de ambiguitate morală din jurul unor proiecte sau al unor creatori.
* interesele publicului. Nu în ultimul rând, am considerat necesar să urmărim şi interesele spectatorilor, atât din perspectiva relevanţei anumitor teme, cât şi din punctul de vedere al construcţiilor spectaculare propriu-zise.
În cele ce urmează, oferim o argumentare individuală, succintă şi, sperăm, la obiect, pentru fiecare dintre titlurile pe care le propunem.
De asemenea, prezentăm structura componentelor care întregesc viziunea curatorială.
SELECŢIA FNT 33
ACROBAŢII – 7 zile din viaţa unor profesori de ţară
Scenariu şi regie: David Schwartz
Scenografie: Irina Gâdiuţă
Muzică şi versuri: Paul-Ovidiu Cosovanu
Mişcare scenică: Paul Dunca / Paula Dunker
Asistenţă regie şi producţie: Eva Todică
Producţie: Asociaţia O2G
Agnes, aleasa lui Dumnezeu
Text: John Pielmeier
Traducere: Bogdan Budeş
Regie: Sânziana Stoican
Scenografie: Valentin Vârlan
Producţie: Teatrul Nottara, Bucureşti
Apocalipsa gospodinelor
Un spectacol de Nicoleta Esinencu, Doriana Talmazan, Paul-Ovidiu Cosovanu, Daniel Chirilă, Corina Grigoraş, Lucreţia Mandric, Ruxandra Maniu, Iulia-Paula Niculescu şi Daria Tămăslăcaru
Sound design: Paul-Ovidiu Cosovanu
Lighting design: Cristian Niculescu
Producţie: Teatrul Tineretului Piatra-Neamţ
Băgău
După: Ioana Bradea
Regie: Cristina Giurgea
Scenografie: Ioana Ungureanu
Producător: Teatrul Naţional „Marin Sorescu”, Craiova
Băieţii de zinc
Dramatizare: Yuri Kordonsky, după romanul Soldaţii de zinc de Svetlana Aleksievici
Regie: Yuri Kordonsky
Scenografie: Nina Brumuşilă
Producţie: Teatrul Bulandra, Bucureşti
Cameristele
Text: Jean Genet
Regie: Hunor Horvath
Decor: Elod Golicza
Costume: Zsofia Gabor
Dramaturgie şi texte: Paula Breuer
Muzică: Magor Bocsardi & „RakLap”
Producţie: Teatrul Naţional „Radu Stanca”, Sibiu, Secţia germană
Când ploaia se va opri
Text: Andrew Bovell
Traducere: Radu Iacoban
Regie: Radu Iacoban
Scenografie: Tudor Prodan
Muzică originală: Aida Sosic
Mişcare scenică: Ştefan Lupu
Producţie: Teatrul Mic, Bucureşti
Delfini
O rescriere de Adina Lazăr, după Singurătatea Pietrelor de Flavius Lucăcel
Regie: Adina Lazăr
Scenografie: Mihai Vălu
Sound design: Adrian Piciorea
Producţie: Teatrul Municipal Baia-Mare
E adevărat! E adevărat! E adevărat!
Autor: Breach Theatre
Traducere: Alexandru Mâzgăreanu, revizuită de Adrian Nicolae
Regie: Alexandru Mâzgăreanu
Scenografie: Alexandra Boerescu
Producţie: Teatrul ACT, Bucureşti
EXIL
Text şi Regia: Alexandra Badea
Scenografie: Cosmin Florea
Muzică originală: Călin Ţopa
Producţie: Teatrul Naţional „I.L.Caragiale”, Bucureşti
EXOD
Text: Marius Ivaskeviciuss
Traducere: Raluca Rădulescu
Regie: Oskaras Korsunovas
Decoruri: Gintaras Makarevicius
Costume: Corina Grămoşteanu
Coregrafie: Vesta Rasa Grabstaite
Producţie: Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, Timişoara
Hedwig and the Angry Inch
Text: John Cameron Mitchell
Traducerea textului: Carmen Stanciu
Traducerea versurilor: Alex Ştefănescu
Muzică şi versuri: Stephen Task
Regie, costume şi coregafie: Răzvan Mazilu
Decor: Adriana Grand
Producţie: Teatrul „Stela Popescu”, Bucureşti
Ierbar
Scenariu: Radu Afrim după Cartea plantelor şi animalelor, de Simona Popescu
Scenografie: Irina Moscu
Ilustraţie muzicală: Radu Afrim
Video: Trucza Samu
Producţie: Teatrul Naţional Târgu Mureş, Compania „Liviu Rebreanu”
La Academie
Text: Alexandra Felseghi
Regie: Andrei Măjeri
Scenografie: Adrian Balcau; coregrafia: Victoria Bucun; sound-design: Adrian Piciorea
Producţie: Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoşani
La Ronde
Text: Yann Verburgh, după Hora iubirilor de Arhur Schnitzler
Regie: Eugen Jebeleanu
Scenografie: Cosmin Florea
Sound design: Eugen Jebeleanu & Remi Billardon
Producţie audio: Marius Popa
Producţie: Teatrul „Andrei Mureşanu”, Sfântu Gheorghe
Livada
după A.P.Cehov
Regie: Slava Sambriş
Decor: Răzvan Bordoş
Costume: Diana Nistor
Univers sonor: Dumitru Seretinean
Producţie: Teatrul „Matei Vişniec”, Suceava
Lysistrata, dragostea mea
Text: Matei Vişniec
Regie: Zalan Zakarias
Scenografie: Andra Bădulescu Vişniec
Muzică: Hunor-Lehel Boca
Coregrafie: Alice Veliche
Pregătire muzicală: Diana Roman
Video: Andrei Cozlac
Filmări: Andrei Botnaru
Producţie: Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri”, Iaşi
Magyarosaurus Dacus
Text şi regie: Gianina Cărbunariu
Traducere şi dramaturgie de scenă: Boros Kinga
Scenografie: Irina Moscu; muzica: Trabalka Cecilia
Producţie: Teatrul „Szigligeti”, Oradea
Mansdorf
Text şi regie: Mihai Lukacs
Scenografie: Oana Micu; univers sonor: Andrei Dinescu; Coregrafia: Michaela Zibileanu; Mişcare scenică: Cabiria Morgenstern; conducerea muzicală şi orchestraţia: Bogdan Lifşin.
Coproducţie: Centrul Dialectic şi Teatrul Evreiesc de Stat, Bucureşti
Mass
Text: Fran Kranz
Regie: Andrei şi Andreea Grosu
Scenografie: Vladimir Turturica
O coproducţie Teatrul Naţional „Radu Stanca”, Sibiu şi unteatru, Bucureşti
Nelinişte
Text: Ivan Vîrîpaev
Regie: Bobi Pricop
Scenografie: Oana Micu
Producţie: Teatrul Odeon, Bucureşti
Nuntă în Oaş
Text: Anca Munteanu
Regie: Cristian Ban
Decor şi costume: Tudor Prodan
Costume oşeneşti: Cristina Milea
Muzică: Vlad Giurge
Producţie: Teatrul de Nord Satu Mare, Compania „Mihai Raicu”
Oglinda neagră
După nuvelele Roaba şi Suflul de Luigi Pirandello
Traducere: Maria Rotar
Regie: Roberto Bacci
Concept spaţial: Ionuţ Caras
Producţie: Teatrul Naţional „Lucian Blaga” Cluj-Napoca
Oxigen
Text: Ivan Vîrîpaev
Dramaturgie: Deak Katalin
Regie: Palffy Tibor
Leader muzical: Konya-Uto Bence
Efecte vizuale: Rancz Andras
Producţie: Teatrul „Tamasi Aron” Sfântu Gheorghe
Scorpia neîmblânzită
după William Shakespeare
Text de spectacol: Leta Popescu, după o adaptare de Maria Manolescu
Traducerea textelor shakespeariene: Violeta Popa
Regie: Leta Popescu
Scenografie: Bogdan Spătaru
Muzică: Radu Dogaru
Coregrafie: Andrea Gavriliu
Producţie: Teatrul Naţional „Lucian Blaga” Cluj-Napoca
Seaside Stories
Texte: Marius Chivu, Lavinica Mitu, Dan Alexe, Simona Goşu, Tudor Ganea, Nicoleta Dabija
Regie, scenari, univers sonor: Radu Afrim
Scenografie: Theodor Cristian Niculae
Producţie: Teatrul de Stat Constanţa
Tinerii barbari
Text: după Miklos Vecsei H.
Regie: Attila Vidnyanszky Jr.
Decor: Csaba Csiki
Costume: Zsuzsanna Cs. Kiss
Muzică: David Mester;
Coregrafie: Istvan Berecz
Producţie: Teatrul Maghiar de Stat, Cluj
TSCHICK. De ce am furat maşina
Text: Wolfgang Herrndorf
Adaptare scenică: Robert Koall
Regie: Irisz Kovacs
Decor şi costume: Clara Ştefana
Dramaturgie: Rudolf Herbert
Muzică şi sound design: Adrian Piciorea
Producţie: Teatrul German de Stat Timişoara
Visul
Text: Alexa Băcanu
Regie: Dragoş Alexandru Muşoiu
Scenografie: Mihai Păcurar; coregrafia: Sergiu Diţă
Producţie: Reactor de creaţie şi experiment, Cluj
Acrobaţii
În viziunea regizorului David Schwartz, interesat constant de cercetarea mizelor politice ale teatrului documentar, educaţia devine o temă de reflecţie sistemică stratificată, abordată din perspectiva unor profesori şi profesoare din mediul rural. Educaţia ca un ghem de fire fragile, ca o frânghie subţire pe care cadrele didactice îşi ţin constant echilibrul între precaritate şi supravieţuire, între blazare şi iluzionare, este explorată teatral cu inventivitate ludică şi acuitate analitică. Acrobaţii este cronica unui prezent educaţional sfâşiat de nesfârşite paradoxuri.
Agnes, aleasa lui Dumnezeu
Jucat în două distribuţii foarte valoroase, spectacolul prezintă într-un fals policier pierderea inocenţei şi confruntarea cu tragedia realităţilor vieţii. Forţa interpretării actoriceşti opune argumentelor ştiinţei salvarea prin iubirea creştină. Tragedia personajului principal rezonează cu ameninţarea habotniciei obtuze, temă atât de actuală şi în lumea (românească) de azi, trecută prin negarea pandemiei, prin curentele de idei contestatare ale teoriilor fundamentate ştiinţific.
Apocalipsa gospodinelor
În viziunea colectivă a echipei de creaţie, Apocalipsa gospodinelor este un concert live eliberator, care condensează poveşti ale multiplelor forme de violenţă sistemică împotriva femeilor. Manifest performativ de o radicalitate explicită a mesajului, Apocalipsa Gospodinelor, inspirat din poveştile personale ale actriţelor, are ceva din coralitatea unui statement combativ, care îmbină stări emoţionale acute şi o revoltă asumată împotrivă perpetuării abuzurilor. Abuzuri care au redus generaţii întregi de femei la o istovitoare tăcere, la o zidire în mituri coercitive.
Băgău
Regizoarea Cristina Giurgea aduce în prim-plan, într-o formulă teatrală care îmbină realismul frust şi stilizarea expresivă, lumea unui roman cult al anilor 2000 – Băgău, scris de Ioana Bradea. Construit printr-o alternanţă de scene scurte şi monoloage concentrate, Băgău este asemenea unui clip al începutului de mileniu, cu tot ce avea mai contradictoriu în dinamicile perioadei: dependenţa de linii erotice, familii în căutarea unui echilibru incert, precaritate, iluzia unor poveşti de iubire salvatoare, în lipsa unui orizont care să ofere o minimă siguranţă. Băgău devine o radiografie teatrală a unei perioade care şi-a pus amprenta pe transformările post douămiiste.
Băieţii de zinc
Băieţii de zinc e un spectacol-proces în care publicul se află în postura juraţilor. Şapte actriţe aşezate la masă, pe toată durata „procesului”, mărturisesc public tragedia pierderii fiului/soţului în războiul din Afganistan (1979-1989). Pe măsura expunerii poveştilor de viaţă, intensitatea monoloagelor se constituie într-un simbolic proces politic intentat de partea civilă regimului sovietic. Auster prin simplitatea soluţiei regizorale, spectacolul chestionează prin cele şapte excepţionale actriţe natura agresoare a statului şi tratamentul inuman al cetăţenilor săi. Consonantă cu agresiunea de azi a Rusiei în Ucraina, tema spectacolului se relevă de o actualitate dureroasă şi afirmă explicit rezistenţa anti-război a regizorului rus Yuri Kordonsky.
Cameristele
Hunor Horvath propune o lectură regizorală inedită, extrem de curajoasă şi radicală a textului lui Jean Genet. Cu o muzică live care ritmează incendiar confruntările dintre realitate, aparenţă şi proiectarea într-un imaginar salvator, Cameristele devine un spectacol despre exploatarea şi supunerea celor vulnerabili, despre constrângere şi revoltă transformatoare, despre fluiditatea identităţilor care se topesc şi renasc din propria lor combustie, despre posibilitatea de a destabiliza roluri sociale prestabilite.
Când ploaia se va opri
Pe fundalul unei lumi erodate de dezastrele încălzirii climatice, spectacolul suprapune, într-o ţesătură narativă densă prin poeticitatea explozivă, poveşti transgeneraţionale în care cei dispăruţi şi cei care rămân să le ducă mai departe amintirile, îşi răspund într-o ordine care sfidează limitele temporale. Când ploaia se va opri este spectacolul fiilor care aştepată să-şi regăsească undeva, cândva, taţii, şi al mamelor care se desprind tranşant de suferinţe copleşitoare. Regizorul Radu Iacoban reuşeşte să pună în valoare intersecţiile de planuri, într-o atmosferă care lasă stările emoţionale să se acumuleze gradat şi să răbufnească fără plasă de siguranţă.
Delfini
Delfini sondează într-un limbaj teatral empatic, fără să fie nicio secundă patetic, o poveste de familie marcată de existenţa la marginea acceptabilului social, la marginea tolerabilului. Adina Lazăr găseşte echilibrul perfect între filtrarea emoţiilor intense şi detaşarea lucidă de o dramă existenţială care ne face martorii sensibili ai vieţii unui copil în căutarea cuvintelor atât de greu de rostit. În Delfini intrăm ca într-un acvariu al neurodivergenţei şi navigăm prin stări emoţionale puternice.
E adevărat, e adevărat, e adevărat!
Spectacolul e un reenactment al unui proces real, restituit prin documentele salvate peste secole. Biografia pictoriţei Artemisa Gentileschi serveşte în spectacol ca manifest feminist împotriva violurilor şi abuzurilor justificate, de secole, de patriarhat. Regia se concentrează pe acumularea tensiunii odată cu expunerea argumentelor, iar distribuţia exclusiv feminină susţine punctul de vedere contemporan asupra poveştii. Distanţa mică faţă de public permite jocul mimicii şi al expresivităţii faciale ca pentru camera de filmat, ceea ce amplifică efectul implicării directe a publicului în procesul la care asistă.
Exil
În Exil, Alexandra Badea trasează urmele unor evenimente politice bulversante în prezentul celor care îşi caută o cale de împăcare emoţională cu trecutul. Sondând tema extrem de sensibilă a apartenenţei, construind teatral planuri temporale care se întrepătrund, Exil este un spectacol-interogaţie asupra confruntărilor dintre macro-istorie şi istorii personale fragilizate de tăceri moştenite, de rupturi cu răni la vedere, de îndepărtări şi reveniri în locuri care încă dor, de amintirile unor femei care duc cu ele traume în căutare de cuvinte vindecătoare.
Exod
Relativităţile debordante ale lui acasă, tema migraţiei, traumele naţionale şi individuale generate de actul şi sentimentul plecării, auto-colonizarea, problematica străinului, singurătatea, disperarea şi supravieţuirea într-o altă cultură – sunt tot atâtea linii de studiu socio-teatral pe care regizorul lituanian Oskaras Korsunovas şi dramaturgul Marius Ivaskevicius le deschid la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” Timişoara, în cadrul unui proiect amplu, copleşitor prin realism violent-poetic, prin multitudinea straturilor de sens şi prin ambiţia de a reconstitui teribilul disconfort al unei stări de spirit. Foarte intens susţinut actoriceşte şi muzical, discursul lui Korsunovas păstrează deschis un subiect tulburător: exodul ca despărţire nu doar de o geografie, ci şi de sine…
Hedwig and the Angry Inch
Continuându-şi cercetările constante în zona musical-ului, Răzvan Mazilu creează o lume la limita dintre sordid şi kitsch asumat, în care marginalii, cei aflaţi la periferia istoriei, îşi construiesc spaţii de expresivitate artistică, imposibil de încadrat în limite fixe. Hedwig and the Angry Inch are vibraţia poetică şi politică a unei transfiguratoare căutări de sine, în numele libertăţii de a spulbera orice bariere, orice pare imposibil de înfruntat şi confruntat. Spectacolul este povestea glam & queer a transformării unui adolescent de 16 ani din Berlinul de Est în star. Un star pentru care existenţa are un singur sens: călătoria fără oprire în aşteptarea iubirii.
Ierbar
(Mai) poate limbajul să nască lumi? (Mai) poate cuvântul să genereze realităţi? (Mai) poate poezia să salveze ceva sau pe cineva? Sunt câteva din întrebările pe care ni le ridică acest foarte fertil parteneriat scenic între regizorul Radu Afrim şi poeta Simona Popescu. Regia devine ea însăşi poezie, la fel cum poezia, prin forţa ei de a organiza nevăzutul, este invitată, simbolic, să preia funcţii ale Regiai. Dincolo de explorările lingvistice, Ierbarul afrimian abordează o temă neliniştitoare, de o urgenţă tot mai evidentă: înstrăinarea omului de natură şi ireversibilitatea acestui proces. Puternic sonor, complex vizual, Ierbarul ni se adresează frontal, vorbindu-ne în diferite moduri despre ceea ce am fost şi ceea ce am devenit.
La Academie
Spectacolul lui Andrei Măjeri de la Teatrul botoşănean, construit pe dramaturgia Alexandrei Felseghi, explorează sensibil, ironic şi empatic ruralul românesc, aspirând explicit spre un tip de „teatru popular” (în fapt, asemănător acelui „teatru brut” teoretizat de Peter Brook). Proiectul urmăreşte aproape metodologic, sprijinindu-se pe formula caragialescă „râsu’-plânsu’”, mutaţiile structurale suferite de una dintre cele mai ambigue categorii sociale: ţăranul. Cercetarea se face nu doar în raport cu prezentul, ci şi cu eternitatea, regizorul dezvoltând imprevizibile registre ironic-metafizice. Un argument suplimentar în favoarea spectacolului ţine de evoluţia evidentă a unei echipe artistice şi de necesara ei revenire în prim plan teatral naţional.
La Ronde
La Ronde e un laborator al afectelor în continuă devenire, un cabaret al pulsiunilor erotice şi emoţiilor de multe ori incontrolabile, în care relaţiile devin o constelaţie de aşteptări, fantezii, frustrări, neîmpliniri, eşecuri, regăsiri, posibilităţi de evadare din constrângeri normative. Textul lui Yann Verburgh, o rescriere inventivă a piesei „Hora iubirilor” de Arthur Schnitzler, îi oferă regizorului Eugen Jebeleanu spaţiu de imaginare a raporturilor dintre intim, social şi politic. La Ronde adânceşte deopotrivă nevoia de a aparţine cuiva şi visul eliberator de a sfida orice apartenenţă unică, de a iubi dincolo de limite impuse şi acceptate.
Livada
Livada regizorului Slava Sambriş se impune prin rafinamentul construcţiei, prin eleganţa unor soluţii, prin calitatea şi consistenţa lucrului cu actorul, prin surprinzătoare şi provocatoare redimensionări ale unor personaje. Textul cehovian ia forma unui laborator în interiorul căruia regizorul şi colaboratorii săi îl studiază nu doar pe Cehov, ci şi omul contemporan, nu acea livadă, ci o multitudine de alte livezi pe punctul de a fi pierdute pentru totdeauna. Ranevskaia, Lopahin, Trofimov şi toţi ceilalţi devin astfel delicate şi problematice oglindiri ale omenescului de secol XXI. Nu în ultimul rând, Livada suceveană se recomandă şi prin memorabilul Firs propus de actorul Emil Coşeru.
Lysistrata, dragostea mea
În Lysistrata, dragostea mea, Matei Vişniec iniţiază un schimb de idei, nu lipsit de tonalităţi polemice, cu Aristofan. Dramaturgul preia personajul central şi tema acestuia (pledoaria împotriva războiului şi „greva sexuală” a femeii) investigând consecinţele unui scenariu utopic, dar tentant. Comicul de bună calitate se întrepătrunde cu reflecţii grave asupra unor întrebări precum: Ce sens are războiul? Este pacea o garanţie a fericirii sau doar etapă de tranzit către un alt conflict? Există o evoluţie reală faţă de oamenii de acum 2500 de ani sau, în esenţa ei, omenirea a rămas la fel?
Magyarosaurus Dacus
Continuând cercetarea îndelungată în direcţia teatralizării unor evenimente istorice semnificative, Gianina Cărbunariu îl aduce în prim-plan, în Magyarosaurus Dacus, pe baronul Nopcsa Ferenc, şi construieşte un spectacol în care identitatea acestuia devine un aliaj de perspective contradictorii, de paradoxuri şi întrebări. Pe urmele unei personalităţi controversate, regizoarea corelează interpretări ale trecutului cu descifrări ale prezentului imediat, structurând multiple derivări ale unuia şi aceluiaşi destin.
Mansdorf
Mansdorf este un spectacol-cercetare recuperatorie asupra istoriei teatrului evreiesc după un moment cheie – 1945 -, cu accent pe destinul unei trupe care îşi propunea să producă spectacole în idiş – IKUF. Spectacolul devine un cadru de dezbatere asupra temelor şi formelor de expresie abordate în perioada respectivă în teatrul de limbă idiş, în relaţie directă cu o istorie traumatică, conectând, în acelaşi timp, trecutul – discuţiile despre problemele financiare, subiectele expuse în spectacole, raportul cu publicul – la un prezent în care recunoaştem multe urme ale anilor invocaţi.
Mass
În Mass, Andrei şi Andreea Grosu aduc în atenţie, plecând de la textul atât de disconfortant al lui Fran Kranz, o foarte subtilă analiză teatrală asupra vinovăţiei. Alături de patru importanţi actori şi actriţe ai/ale teatrului românesc (Ofelia Popi, Marius Turdeanu, Mihaela Trofimov şi Richard Bovnoczki), regizoarea şi regizorul deschid un teritoriu problematic în care, ca într-un caleidoscop, argumentele şi contra-argumentele, strategiile şi auto-iluzionările, acuzele şi poziţiile, victimele şi călăii îşi modifică mereu polarităţile. O întrebare aparent simplă, „Cine e vinovat?”, îşi relevă, prin intermediul teatrului, sensurile profund metafizice, sociale, psihologice, culturale, existenţiale.
Nelinişte
Spectacolul se articulează în jurul personajului scriitoarei interpretate cu multiple nuanţe de Dorina Lazăr. Regizorul Bobi Pricop lasă spaţiu răsturnărilor dialectice ale credibilităţii creaţiei în faţa faptelor vieţii, din care se naşte neliniştea ce tulbură conştiinţa personajelor. Aparenţa desfăşurării relativ statice a spectacolului creează fundalul confruntării conştiinţelor în acest veritabil teatru de idei. Nelinişte e spectacolul fuziunii dintre ficţiuni şi realităţi contradictorii, dintre ceea ce nu poate fi spus până la capăt şi ceea ce e inventat ca să poată fi suportat până la capăt.
Nuntă în Oaş
Nuntă în Oaş propune un studiu antropologic al transformării lumii rurale din Oaşul considerat ca păstrător al tradiţiilor nealterate. Regizorul Cristian Ban semnează o comedie cu accente satirice ce pune în pagină o distribuţie care excelează în roluri feminine de virtuozitate actoricească – Roxana Fânaţă şi Ioana Chereji sunt savuroase în rolul sătencelor emancipate -, prin care lumea rurală e surprinsă în transformarea ei ireversibilă în faţa valorilor mercantile.
Oglinda neagră
Aflat într-o etapă de înaltă rafinare profesională, actorul Ionuţ Caras ne lasă, în Oglinda neagră, să întrezărim delicatele şi profundele mecanisme de construcţie a rolului, acolo unde, în penumbre de laborator, omul şi personajul îşi negociază teritoriile, îşi împrumută contururile şi îşi pun la îndoială, unul altuia, nivelurile de realitate. Imersiunea în Pirandello pe care o exersează Caras este nu doar un exerciţiu teatral, ci şi existenţial, menit a furniza noi orizonturi de reflecţie asupra complicatelor relaţii dintre individ şi societate. În personaj, actorul se priveşte pe sine, jucându-şi la dublu destinul scenic şi ridicând la o nouă miză actul interpretativ.
Oxigen
În lectura lui Palffy Tibor, textul lui Ivan Vîrîpaev încetează să fie doar un simplu text pentru scenă, transformându-se într-un partener de dialog ce intră în relaţie cu personajele din distribuţie. Aparent paradoxală, situaţia aceasta este relevantă pentru chiar mizele montării de la Teatrul „Tamasi Ăron”, aceea de a urma metafora trepleviană a căutării de forme noi, adecvate timpului prezent. Rezultă o elaborată compoziţie sonor-vizuală, cu încântătoare fluidităţi de formă, cu reliefuri surprinzătoare, provocând pulsaţii onirice, dar şi meditaţii fruste, frontale asupra realului. Atipic, straniu şi dificil de definit, Oxigen ar putea fi un ecou venit din viitorul artei spectacolului.
Scorpia neîmblânzită
Scorpia neîmblânzită, în rescrierea Mariei Manolescu Borşa şi a regizoarei Leta Popescu, de la Teatrul Naţional Cluj, reinterpretează polemic textul shakespearian din perspectivă feministă. Spectacolul deconstruieşte raportul dintre personaje, pendulând între afirmare şi negare a cutumei patriarhale a raportului de putere feminin-masculin în societate şi în cuplu. Consecventă proiectului său regizoral din ultimii ani, Leta Popescu asociază laboratorului de recuperare contemporană a formelor teatrului popular, producţia unor texte dramatice alimentate din temele prezentului.
Seaside Stories
Radu Afrim întreprinde o vastă investigaţie afectiv-teatrală asupra unor reliefuri fragile ale omenescului, cu marea, litoralul, vacanţa asumate drept puncte de reper pentru o peisagistică intimă a rătăcirii/ regăsirii de sine. La nivel dramaturgic, propunerea regizorală a unui colaj de structuri poetic-narative, cu implicarea unor cunoscuţi scriitori români, deschide pluri-perspectival tema, localizând-o în acelaşi timp într-un spaţiu mental autohton, familiar şi generator de nostalgie. Seaside Stories are şi meritul de a ne revela o trupă diversă şi puternică, cu sensibilităţi creatoare veritabile, o echipă căreia colaborarea cu Radu Afrim promite să îi asigure o relansare pe termen lung.
Tinerii barbari
Tinerii barbari de la Teatrul Maghiar de Stat Cluj, în Regie tânărului regizor maghiar Attila Vindyanszky Jr., propune un răspuns intens şi tranşant la naţionalism ca ideologie de stat. Spectacolul e o răfuială polemică cu ideologizarea culturii maghiare în regimuri autoritare. Biografia fragmentar restituită a prieteniei Bartok Bela – Kodaly Zoltan din cursul campaniilor de culegere a folclorului dezmembrează conceptul identităţii culturale naţionale. Caracterul iconoclast al personajului Bartok Bela, alianţă între debilitate fizică şi efervescenţă vecină cu sacrificiul de sine, relevă falia dintre confiscarea naţionalistă găunoasă a muzicii/ culturii şi puritatea ei vitală.
TSCHICK. De ce am furat maşina
Spectacolul are prospeţimea adolescenţei şi savoarea descoperirii lumii. Tânăra regizoare Irisz Kovacs ne invită să privim prin ochii celor două personaje aventura lor iniţiatică în lumea adulţilor. Inspirate din estetica benzilor desenate, familiară tinerilor, Scenografie se rezumă la sugestie iar jocul actoricesc lasă spaţiu imaginaţiei spectatorului pe care îl iau partener în călătoria spre o Valahie imaginară, niciodată atinsă. Tschick… e un spectacol despre prietenie şi maturizare, dar mai ales despre valoarea şi limitele libertăţii.
Visul
Imaginat sub forma unui musical, Visul devine un fel de laborator de disecţie a relaţiilor dintre profesori/profesoare şi studenţi/studente, expunând critic, cu ironie şi pregnanţă în analiză, situaţii dramatice. Pe muchia fină dintre internalizarea, normalizarea şi identificarea precisă a abuzului, Visul adânceşte raporturile de putere din mediul universitar şi devine astfel un spectacol-reflecţie asupra felului în care spaţiile de învăţare pot produce traume.
Dacă echipele de creaţie îşi doresc, spectacolele vor fi urmate de discuţii cu publicul.
SPECTACOLE INVITATE DIN STRĂINĂTATE
CATARINA AND THE BEAUTY OF KILLING FASCISTS
Text şi regie: Tiago Rodrigues, cu colaborarea artistică a Magdei Bizarro
Scenografie: F. Ribeiro, Lumini: Nuno Meira; Costume: Jose Antonio Tenente; Sound design, muzică originală: Pedro Costa; Maestru de cor, aranjamente vocale: Joao Henriques, Coregrafia: Sofia Dias, Vitor Roriz
Producţie: Teatrul Naţional D. Maria II (Lisbona), Portugalia
Co-producători: Wiener Festwochen, Emilia Romagna Teatro Fondazione (Modena), Theâtre de la Cite – CDN Toulouse Occitanie & Theâtre Garonne Scene europeenne Toulouse, Festival d’Automne a Paris & Theâtre des Bouffes du Nord, Teatro di Roma – Teatro Nazionale, Comedie de Caen, Theâtre de Liege, Maison de la Culture d’Amiens, BIT Teatergarasjen (Bergen), Le Trident – Scene nationale de Cherbourg-en-Cotentin, Teatre Lliure (Barcelona), Centro Cultural Vila Flor (Guimaraes), O Espaco do Tempo (Montemor-o-Novo).
OH, MY SWEET LAND, SYRIA
Text: Amir Nizar Zuabi şi Corinne Jaber
Regie: Amir Nizar Zuabi
Concept: Corinne Jaber
Producţie: Young Vic Theatre, Theâtre de Vidy
PIECES OF A WOMAN
Textul şi dramaturgia: Kata Weber
Regie: Kornel Mundruczo, cu colaborarea artistică a Somăi Boronkay
Decor şi costume: Monika Pormale
Muzică: Asher Goldschmidt
Lumini: Paulina Goral
Producţie: TR Warszawa, Polonia
TRUTH’S A DOG MUST TO KENNEL
Text, Regia, interpretare: Tim Crouch, cu colaborarea artistică a lui Brian Ferguson şi a Adurei Onashile
Muzică: Pippa Murphy
Lumini: Laura Hawkins
Producţie: The Royal Lyceum Theatre, Edinburgh, Marea Britanie
FNT EDUCAŢIONAL
Iniţiat în 2022, modulul FNT EDUCAŢIONAL continuă şi anul acesta. Va fi axat pe două componente: ateliere de teatru dedicate şcolilor şi liceelor bucureştene în care învaţă copii şi adolescenţi cu diferite tipuri de deficienţe (Liceul Tehnologic Special „Regina Elisabeta” din Bucureşti – instituţie de educaţie pentru elevii cu deficienţa de vedere; Şcoala Profesională Specială pentru Deficienţi de Auz „Sfânta Maria”) şi spectacole de teatru. Spectacolele se vor juca în şcoli şi licee din Bucureşti şi se adresează copiilor şi adolescenţilor/adolescentelor cu vârste între 6 şi 18 ani.
Mâine nu ne mai sperie (aşa tare), + 15 ani
De & cu: Ada Ciocârlan, Dări Tămăslăcaru, Denisa Moisă, Elena Bogdan, Eli Deliu, Iulian Stoian, Paul Timofte
Spectacol realizat printr-o serie de rezidenţe în cadrul programului cultural „CEVA peren. Intervenţie culturală continuă în mic urban”.
Regia: Petro Ionescu
Dramaturgie: Ştefan Mako
Scenografie: Flavia Stroe
Coregrafia: Filip Stoica
Muzică: Oana Maria Zaharia & Ştefan Botezatu (formaţia POETRIP)
Consultant artistic: Irina Slate
Producţie: Platforma culturală Frilensăr
Organizator: Centrul educaţional de arte performative CEVA, Târgu Neamţ
Muzicanţii din Bremen, după Fraţii Grimm, + 6 ani
Regia şi adaptarea: Adam Boboc.
Scenografie şi sculptura: Ana Catrinţaşu
Muzica: Adam Boboc, Florin Andrea
Producţie: Teatrul „Prichindel” Alba Iulia
N-am văzut nimic, de Andreea Tănase, + 15 ani
Regia Mara Oprea
Scenografie: Gabi Albu
Producţie: Teatrul Arte dell’Anima, Bucureşti
O lume de la zero, un spectacol de Beatrice Iordan, + 6 ani
Regia şi decorul: Beatrice Iordan
Costumele: Viaceslav Vutcariov
Compoziţia muzicală: Florin Iordan
Producţie: „Teatrul Ion Creangă”, Bucureşti
Poveştile României – Constantin Brâncuşi, + 12 ani
Text: Ema Stere
Regia: Attila Vizauer
Producţie: Teatrul Ţăndărică, Bucureşti
Profil: +/- om mare (Cea mai frumoasă parte a vieţii tale, gen’), de Ioana Toloargă, + 15 ani
Regia: Luana Hagiu
Spectacol realizat de în cadrul proiectului #oradedirigentie
Producţie: Teatrul Excelsior, Bucureşti
Punctul Nemo, + 15 ani
Dramaturgie: Selma Dragoş
Concept şi direcţie de scenă: Catinca Drăgănescu
Spaţiu şi video: Mihai Păcurar
Muzică şi sound design: Oana Hodade
Producţie: Reactor de creaţie şi experiment, Cluj
Stai jos sau cazi, de Bogdan Munteanu, + 12 ani
Regia: Cristi Avram
Producţie: Teatrul pentru copii şi tineret „Luceafărul”, Iaşi
Vulnerabil, de Alice Monica Marinescu şi Vera Ion, + 15 ani
Scenografie: Irina Gâdiuţă
Sunet: Teodora Retegan
Producţie: Asociaţia OV05, Bucureşti
Spectacole-lectură pe texte din dramaturgia europeană şi locală
Spectacolele-lectură prilejuiesc întâlnirea cu piese de teatru care vor fi citite pentru prima oară în România şi care abordează teme şi subiecte centrate pe realităţi acute. Dacă anul trecut spectacolele-lectură au fost regizate de Bobi Pricop, anul acesta textele alese vor fi regizate de regizori şi regizoare la început de drum: Anda Drăgan, Tania Drăghici, Mihai Gligan, Luiza Mihailescu, Larisa Popa, Monica Stoica. Fiecare spectacol-lectură va fi urmat de întâlniri cu publicul, la care participă echipa de creaţie şi un expert în tema pe care spectacolul o abordează. În cadrul acestui modul, este organizat un concurs dedicat promovării piesei româneşti. Cei care vor fi selectaţi (deadline texte: 10 august) vor avea posibilitatea să lucreze, timp de o lună, cu dramaturgi consacraţi – Bogdan Georgescu, Petro Ionescu, Elise Wilk – pentru a-şi putea dezvolta textele. Astfel, FNT devine o platformă de vizibilitate pentru textul nou de teatru. Modulul de spectacole-lectură în FNT este coordonat de regizorul Bobi Pricop.
Capsule-laborator în Facultăţile de Teatru din România
Spaţii prin excelenţă ale laboratorului şi cercetării, ale testării unor formule de lucru puţin explorate, ale dezvoltării unei sensibilităţi specifice experimentului, Facultăţile de Teatru din ţară vor prilejui întâlnirea dintre artişti consacraţi, absolvenţi şi studenţi. Timp de două zile, o autoritate în domeniul artelor spectacolului din România şi un absolvent din facultatea respectivă vor conduce un laborator de lucru aplicat, cu o metodologie proprie, dedicat studenţilor. Capsulele-laborator devin astfel mini-centre de cercetare şi explorare, oferind studenţilor şi studentelor posibilitatea de a aborda noi modele de pedagogie performativă.
Dezbaterile FNT
Ca în fiecare an, Festivalul Naţional de Teatru găzduieşte o serie de dezbateri pe teme de maxim interes în domeniul artelor performative din România. Dezbaterile propun un cadru de analiză şi reflecţie asupra unor subiecte importante pentru specialişti în domeniu şi pentru publicul interesat de teatru. Printre temele de dezbatere care vor fi abordate menţionăm: etica muncii în instituţiile de spectacol; redefiniri ale dramaturgiei şi reconfigurări ale poziţiei dramaturgului/dramaturgei în teatrul prezentului; ce şi cum documentăm în teatru.
Focus CNDB
Încă de la apariţia sa, Centrul Naţional al Dansului a reprezentat o insituţie care a urmărit să-şi dezvolte sistematic programe de cercetare şi educaţie performativă, elaborând o strategie artistică axată nu doar pe producţie, ci şi pe fragilitatea laboratorului şi experimentului. În cadrul FNT vor fi prezentate diverse proiecte de cercetare structurate de CNDB. Focus Spaţii ale cercetării şi laboratorului performativ: Teatrelli, Areal spaţiu pentru dezvoltare coregrafică, Linotip – Centru Independent Coregrafic, SAC (Malmaison), ArtHub. Dezvoltarea viziunii unor spaţii dedicate laboratorului şi cercetării artistice, spaţii care testează formule noi de creaţie şi de producţie, impulsionează mediul artistic şi diversifică formele de expresie. FNT 2023 propune o discuţie cu cei şi cele care curatoriază aceste spaţii, axată pe întrebarea: care sunt mizele cercetării şi laboratorului artistic într-un context dominat de imperativele producţiei?
Maratonul cărţii de teatru
La ediţia din 2022, echipa curatorială FNT a propus un format nou pentru lansările cărţilor de teatru, format care va fi continuat şi în 2023. Timp de mai multe zile, volumele vor fi lansate la Librăriile Cărtureşti, fiecare lansare beneficiind de un interval de 30 de minute.
Expoziţii
FNT 2023 va găzdui o serie de expoziţii dedicate unor personalităţi şi momente care au marcat şi marchează artele performative din România.
FITS la FNT
Festivalul Naţional de Teatru propune un focus asupra Festivalului Internaţional de Teatru Sibiu, ajuns anul acesta la ediţia cu numărul 30. În acest sens, prezenţa în FNT a spectacolului Jocuri, vorbe, greieri…, în regia lui Silviu Purcărete, produs de Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu, va puncta simbolic recunoaşterea rolului major pe care FITS l-a avut şi îl are în cultura română. Sperăm ca astfel de formule de comunicare inter-festivalieră să devină, treptat, o tradiţie în FNT.
Sursa foto Pixabay
