Hepatita este un pericol tăcut și, indiferent de tipul acesteia, evoluează către inflamația ficatului și în cele din urmă determină complicații grave sau foarte grave. Virusul hepatitei C este unul dintre cele mai perfide microorganisme care afectează organismul uman. Atunci când pătrunde în organism, nu-și face simțită prezența prin simptome specifice. Uneori, trec ani buni de la infectare fără ca persoana purtătoare a virusului să știe că are virusul în corp.
Totuși, în anumite cazuri, stările de rău, de oboseală accentuată, durerile musculare și articulare, senzația de mâncărime a pielii, urina închisă la culoare și îngălbenirea pielii și a ochilor conduc către diagnosticul de infecție acută sau cronică. În aproximativ 15-25 la sută dintre cazuri, virusul hepatitei C este anihilat de sistemul imunitar, prin mecanisme care nu sunt cunoscute deocamdată. Restul persoanelor se îmbolnăvesc și fac hepatită C.
Virusul ajunge în corp prin intermediul sângelui infectat, prin transfuzii, seringi infectate, raporturi sexuale cu persoane infectate sau de la mamă la făt.
Există 6 genotipuri, fiecare dintre acestea dominând în anumite regiuni ale lumii. Astfel, GT1, cu subdiviziunile 1a și 1b, este cel mai comun genotip din lume. GT1a este cel mai răspândit în SUA, iar GT1b în Europa. GT2 este genotipul predominant în Africa de Vest, dar se găsește peste tot în lume. GT3 este răspândit în Asia de Sud-Est și distribuit variabil în diferite țări. GT4 se întâlnește în Orientul Mijlociu, Egipt și Africa Centrală. GT5 există aproape în exclusivitate în Africa de Sud, iar GT6 se diagnostichează în Asia.
O dată pătruns în organism, virusul afectează ficatul, iar consecințele pe termen lung înseamnă ciroză și cancer hepatic.
Virusul hepatitic C se transmite prin expunerea la sângele infecta Performanțele medicinei de la ora actuală permit tratarea infecției cu virus hepatic C. Din motive încă necunoscute, 15-25% din persoane, elimină virusul infectant fără tratament.
